They Devoted Themselves to Prayer/ro

From Gospel Translations

Current revision as of 17:17, 30 April 2009

Pe Muntele Maslinilor, unde Isus s-a ridicat la ceruri, discipolii s-au intalnit pentru a se ruga. S-au adunat intr-o mansarda in Ierusalim. Toti cei 11 apostoli si femeia care fusese alaturi de Isus erau acolo.

S-au rugat in numele lui Isus Hristos, care s-a ridicat la ceruri asa cum vazusera. Rugaciunea lor era pentru Dumnezeu Suveranul, Mantuitorul si Stapanul. Stiau ca Isus a fost la dreapta Sa si si-a trimis spiritul Sau. I-a insarcinat cu « fiti martorii Mei in Ierusalim, in toata Iudea si Samaria, pana la capatul lumii » (Apostoli 1 :8).

Dupa Rusalii, mii de credinciosi s-au devotat doctrinei apostolilor si i-au urmat…impartind paine si …rugaciuni (Apostoli 2 :42). Apostolii au invatat doctrina Evanghelica in stabilirea cultului. Se rugau in curtile templelor, in mansarde, si in casele discipolilor.

Apostolii nu erau sectanti. Au continuat sa se roage in Templul lui Solomon, venerandu-l pe unicul Dumnezeu prin invierea Fiului Sau. (Apostoli 2 :46 ; 3 :1). Se intalneau si in alte locuri in Ierusalim.

Mii de noi credinciosi si-au adunat rugaciunile impreuna. Casele din Ierusalim au devenit locuri de rugaciune si veneratie unde era celebrata Cina cea de Taina. Impartirea mancarii si a bunurilor au unit comunitatea care se ruga. S-au dedicat rugaciunii pentru ca s-au dedicat Domnului Isus. Doreau sa il reflecte pe El, si isi doreau sa il serveasca. Rastignirea si invierea Lui le-au ridicat rugaciunea pana la Tronul Tatalui.

Luca ne spune despre rugaciunile lor cand Petru si Ioan au fost eliberati, dupa ce au vindecat un olog : « Doamne, priveste-le teama si ingaduie-le supusilor tai cu toata indrazneala sa vorbeasca despre Cuvantul Tau, intinzandu-ti mana ca sa ii vindeci, iar aceste semne si minuni facandu-se in numele sfintiei tale, Sfinte Isuse » (Apostoli 4 :29-30)

Au perseverat in rugaciune pentru ca stiau ca Dumnezeu ii aude. Stiau ca suveranitatea lui Dumnezeu s-a implinit prin rastignire. Rugaciunile lor, precum si predica lui Petru au fost transformate prin intelegerea semnificatiei Rastignirii. Rugaciunea apostolica era imparatia rugaciunii, adresata Creatorului si suveranului lumii si al natiunilor lui. Amenintarile lui Sanhedrin impotriva marturiei apostolilor arata ura domnitorilor pamanteni fata de Suveranitatea lui Dumnezeu.(Psalmi 2, Apostoli 4 :24-27).

Apostolii s-au rugat pentru imparatia cerurilor si Domnul le-a raspuns rugaciunii prin forta cutremurului (Apostoli 4 :31). I-a umplut cu spiritul Lui. Au rostit cuvantul cu curaj : in templu, inaintea lui Sanhedrin, si a lumii. Semne si minuni atesta marturia apostolilor (2 Corinteni 12 :12)

Rugaciunea a continuat sa marcheze preotia apostolica. Impovarati cu eliberarea vaduvelor, apostolii au declarat ca nu trebuie sa paraseasca propovaduirea cuvantului si rugaciunea pentru a servi masele. Au cerut bisericii sa aleaga sapte oameni. I-au adunat ca sa conduca cu mila preotia si i-au hirotonit in rugaciune. Petru si ceilalti apostoli au fost chemati de Isus pentru a fi pune bazele bisericii. I-a insarcinat sa propovaduiasca evanghelia in lume. Cand Filip, unul dintre cei sapte, a dus Evanghelia in Samaria, Petru si Ioan au venit si i-au recunoscut munca. Cu rugaciunea si intinzandu-se mainile, darul Sfantului Duh a fost dat. Rugaciunea a continuat ca fiind parte a misiunii apostolilor. Petru a deschis usa Evangheliei lui arianilor din casa lui Cornelius. Dumnezeu a auzit rugaciunea credinciosului arian si l-a mantuit prin credinta. Mai tarziu, cand Petru a fost eliberat din inchisoare de un inger, a stiut unde sa gaseasca Crestinii. Se rugau in casa Mariei, mama lui Ioan Marcu.

Profetii si invatatorii Antiohiei, se intalneau in graba pentru a se ruga si erau indreptati de Sfantul Duh sa stea departe de Saul si Barnabas pentru misiunea pentru care ii chemase Dumnezeu. Dupa mai multe rugaciuni, si-au intins mainile si le-au trimis. Cand Pavel a infiintat biserica, a adunat invatatori, cu rugaciune si in mare graba.

Credinta lui Pavel era concentrata pe rugaciune, dupa cum stim din epistolele sale. Pavel le-a scris Filipinilor “Multumesc lui Dumnezeu de fiecare data cand imi aminteste de voi, in fiecare rugaciune pe care o fac pentru voi cu bucurie” (Filipini 1 :3) In nenumaratele studii, refugiul lui Pavel a fost rugaciunea si slava. Pavel si Silas stand in Filipi au ignorat sangerarea din spatele lor. Au cantat rugaciunile lui Dumnezeu si s-au rugat. Un cutremur a fost raspunsul lui Dumnezeu, eliberandu-I si salvandu-I din inchisoare.

In drumul spre Ierusalim, Pavel s-a oprit sa il intalneasca pe invatatorul Ephesian. A ingenuncheat pe plaja si s-a rugat. Stia de avertizarile profetilor care i-au spus ce suferinta il astepta la Ierusalim, insa scopul sau, intrupat in rugaciune, a fost mai puternic. In Ierusalim, Pavel a fost arestat de catre romani, si-a salvat viata din calea unor evrei din curtea templului. Si-a expus cazul lui Cezar, si a fost trimit la Roma – rugandu-se pentru camarazii sai in timpul furtunii, si pentru cei din Malta a caror barca a naufragiat.

Cititi rugaciunea lui Pavel in Ephesieni 3:14-21 si auziti-l cand a ingenuncheat pe plaja la Miles cu invatatorii Ephesieni. O sa vedeti cum se intersecteaza rugaciunea lui Pavel si biserica sa. Cele doua sunt adunate impreuna. Isus a fost in mare parte ceea ce a fost datorita rugaciunilor Lui. Pavel a fost la fel. Asa cum suntem noi toti.