Why Small Groups?/Never Say Comfortable/ro

From Gospel Translations

(Difference between revisions)
Jump to:navigation, search
(New page: {{InProcess|user=Greetje|date=}} This is the page for Chapter 6.)
Line 1: Line 1:
-
{{InProcess|user=Greetje|date=}}  
+
{{|info'''CÂND CREZI CĂ ŢI‑E, ÎN SFÂRŞIT, BINE, NU TE CULCA PE‑O URECHE'''}}
-
This is the page for Chapter 6.
+
Sunt sigur că aţi auzit de multe ori expresia:
 +
„Fă doar ceea ce‑ţi pică bine, găseşte‑ţi zona
 +
de confort.” ... „Care sunt lucrurile care nu te
 +
deranjează?” ... „Situaţia aceasta mi‑e cât se poate de
 +
familiară şi confortabilă, îmi vine ca o mănuşă.”
 +
 
 +
Tuturor ne place să ne simţim confortabil,
 +
nu‑i aşa? Suntem mânaţi în tot ce facem de dorinţa
 +
nestăpânită, adâncă şi universală de a urmări
 +
propriul confort. Şi totuşi, sunt multe domenii
 +
din viaţa noastră în care Dumnezeu doreşte să
 +
nu dăm curs acestei dorinţe fireşti. Este posibil
 +
să vi se pară o pretenţie deplasată din partea Lui,
 +
dar ştiu din experienţa personală – care include
 +
nenumărate confruntări legate de senzaţia de
 +
plăcere şi siguranţă pe care mi‑o provoacă lucrurile
 +
cu care mă simt confortabil – că aşa stau lucrurile.
 +
Grupurile mici reprezintă ocazii excelente în care
 +
putem învăţa să „murim” faţă de dorinţele noastre
 +
egoiste legate de confortul personal şi să acceptăm
 +
transformarea şi provocările pe care Dumnezeu ni
 +
le presară pe drum.
 +
 
 +
Cu mulţi ani în urmă, pastorul nostru a venit
 +
într‑o zi să ne anunţe că va schimba strategia de
 +
lucru a Grupurilor Mici. De mai bine de un an de
 +
zile ne străduisem să îi motivăm şi să îi încurajăm
 +
pe membrii Grupului Mic să dezvolte relaţii mai
 +
apropiate, mai calde. Am muncit pe brânci şi se
 +
vedea un progres real, iar la întâlnirile noastre
 +
veneau din ce în ce mai mulţi noi convertiţi. Am
 +
descoperit că în viaţa lor aveau loc transformări
 +
uimitoare, de care toţi eram încântaţi. Şi acum,
 +
pentru că se dorea un altfel de abordare a
 +
Grupurilor mici, trebuia să ne reorganizăm. Liderii
 +
urmau să‑şi păstreze unii dintre vechii membri şi în
 +
„noul grup”, dar lucrurile urmau să se schimbe, cu
 +
siguranţă.
 +
 
 +
Pe vremea aceea, când cineva era împins de la
 +
spate să facă ceva ce nu dorea în ruptul capului, noi
 +
spuneam aşa: „Schimbarea continuă este statusul
 +
nostru permanent, şi aşa va rămâne.” Eu, unul,
 +
uram sloganul acesta! Şi, în plus, nici
 +
nu‑mi plăcea noua strategie adoptată
 +
de pastorul nostru.
 +
 
 +
Ştiţi cu ce mă confruntam eu?
 +
Cu provocările pe care le impunea
 +
schimbarea, care erau amplificate de
 +
atitudinea mea egoistă şi mândră. Aşa
 +
cum vedeam eu lucrurile, era limpede
 +
pentru toţi că eu muncisem din greu
 +
să institui în grupul meu o atmosferă
 +
sănătoasă, şi acum trebuia să renunţ
 +
la un rezultat atât de frumos. Lecţia
 +
pe care trebuie să o învăţăm aici este
 +
următoarea: liderii de Grupuri Mici
 +
(dar şi membrii, în egală măsură) pot
 +
deveni preocupaţi excesiv de propriile
 +
obiective şi îşi pot dezvolta un simţ al
 +
proprietăţii exagerat. Putem ajunge să
 +
uităm că scopul Grupurilor Mici este
 +
acela de a servi la punerea în practică
 +
a obiectivelor bisericii locale – şi că adunarea în
 +
grupuri mici nu este un scop în sine. Există ţeluri cu
 +
mult mai înalte decât „să avem şi noi un Grup Mic”.
 +
 
 +
Abordarea bisericii noastre faţă de Grupurile
 +
Mici s‑a „maturizat” în timp. O parte dintre
 +
schimbările pe care le‑am operat au adus provocări
 +
serioase asupra zonelor de confort cu care eram
 +
obişnuiţi. Chiar lucrurile simple, cum ar fi un accent
 +
sporit asupra nevoii de a evangheliza, adăugarea
 +
unor noi membri, schimbările la nivel de lideri
 +
sau alte schimbări, între membri, pot părea că nu
 +
sunt binevenite. Dacă nu au permanent în vedere
 +
misiunea bisericii locale, Grupurile Mici se izolează
 +
şi devin „mici bisericuţe” cu tendinţe autonome.
 +
 
 +
'''Faceţi loc şi pentru alţii!'''
 +
 
 +
De cele mai multe ori, Grupurile Mici au
 +
o eficienţă maximă în asigurarea unei atmosfere
 +
de părtăşie şi de purtare de grijă. Nu e un lucru
 +
neobişnuit să fii martorul unor prietenii solide
 +
care se leagă în interiorul Grupurilor Mici, mai ales
 +
atunci când scopul grupului este acela de a urmări
 +
părtăşia descrisă în Cuvânt. Ce poate fi rău în
 +
stabilirea unor ţeluri atât de înalte, atât de biblice?
 +
Se poate oare spune ‑ în cazul acesta – că ceea ce
 +
e prea mult strică? Da, uneori se poate întâmpla
 +
şi asta. Chiar părtăşia biblică, atunci când este
 +
întreţinută din motivaţii greşite, ne poate ispiti să
 +
adoptăm un sistem de priorităţi greşite.
 +
 
 +
De curând, unul dintre vecinii mei a
 +
descoperit că pe covorul lui din camera de zi
 +
mărşăluiau regimente întregi de termite, şi mai
 +
mult, curtea îi era invadată de ele (vă daţi seama
 +
că era chiar curtea vecină cu a mea!). Sper că cei
 +
de la dezinsecţie au reuşit să rezolve problema
 +
odată pentru totdeauna. Însă oricât de mult m‑ar
 +
înspăimânta ideea de a vedea roiuri întregi de
 +
furnici zi de zi, gâzele acestea minuscule sunt mult
 +
mai periculoase când nu se văd, dar există! O casă
 +
invadată de termite poate părea perfect normală,
 +
dacă o priveşti din afară, însă se întâmplă că
 +
termitele îi atacă structura de rezistenţă.
 +
 
 +
La fel se poate întâmpla şi cu Grupurile Mici.
 +
Aşa cum stăpânul casei trebuie să se păzească de
 +
termite, membrii Grupurilor Mici trebuie să aibă
 +
grijă să nu cadă în koinonitis, inamicul de moarte al
 +
grupurilor mici sănătoase şi al bisericilor sănătoase.
 +
Termenul acesta bizar este derivaţia oarecum hilară
 +
a termenului koinonia, cel folosit în limba greacă a
 +
Noului Testament când se făcea referire la părtăşie,
 +
aşa cum este ea prezentată în Scripturi.
 +
 
 +
Koinonitis este un fel de boală contagioasă
 +
care se lipeşte de noi atunci când iubim koinonia
 +
prea mult – spre exemplu, atât de mult, încât
 +
evităm să mai practicăm evanghelizarea
 +
– şi aşa ajungem să devenim egoişti şi
 +
preocupaţi doar de persoana şi nevoile
 +
noastre. Trebuie să luptăm din toată
 +
inima împotriva acestei tendinţe
 +
păcătoase. Întotdeauna trebuie să
 +
facem loc în inima noastră pentru cei
 +
pe care Dumnezeu îi adaugă grupului
 +
sau Bisericii Sale, fără să gândim că
 +
ne invadează intimitatea sau că ne
 +
strică atmosfera la care am muncit
 +
atâta. De fapt, Grupurile Mici sunt cel
 +
mai bun mediu în care se poate face
 +
evanghelizare pentru cei pierduţi şi ucenicizare
 +
pentru noii convertiţi.
 +
 
 +
'''În Grupurile Mici.''' V‑am menţionat în
 +
capitolul 1 motivaţiile bisericii noastre pentru a le
 +
cere tuturor membrilor să facă parte dintr‑un Grup
 +
Mic. Aceste aşteptări ale noastre sunt comunicate
 +
prin literatura pe care o distribuim în biserică,
 +
prin mesajele de la amvon, prin cursurile de
 +
membralitate şi prin orice alte mijloace. De aceea
 +
încercăm să facem procesul acesta cât mai uşor cu
 +
putinţă pentru fiecare nou-venit, pentru a‑l implica
 +
în acest aspect al vieţii bisericii. Cu toate acestea,
 +
întâlnim mereu unele obstacole, pe care le‑am
 +
numit „naturale”.
 +
 
 +
Imaginează‑ţi cum ar fi să mergi la o întâlnire
 +
de Grup Mic pentru prima dată, fără să cunoşti pe
 +
nimeni acolo sau poate doar o persoană sau două.
 +
Cei mai mulţi sunt intimidaţi de ideea de a intra
 +
într‑o încăpere plină de necunoscuţi. Musafirii nu
 +
prea ştiu la ce să se aştepte şi nici ce se aşteaptă
 +
de la ei. Am aflat despre un tip care credea că la
 +
întâlnirile de Grup Mic se poartă cam aceeaşi ţinută
 +
ca la biserică, aşa că şi‑a pus hainele de biserică.
 +
Imaginaţi‑vă cât de jenat a fost când a observat că
 +
ceilalţi participanţi erau îmbrăcaţi lejer, în haine
 +
cât se poate de comode.
 +
 
 +
Orice grup care se întâlneşte de mai multă
 +
vreme are tendinţa de a dezvolta o atmosferă
 +
proprie, un set de norme general acceptate de
 +
membrii grupului (unele chiar bizare, dacă‑mi
 +
permiteţi să adaug) – au chiar un „dialect local”,
 +
anume ritualuri legate de ... servirea mâncării,
 +
glume pe care le înţeleg doar ei sau reguli interne
 +
în ceea ce priveşte stabilirea orarului de funcţionare
 +
(de exemplu, ora de începere, care poate fi 7:00
 +
p.m. ora standard, poate fi echivalentul a 7:20 ora
 +
standard a Grupului meu Mic). Este atât de uşor
 +
pentru noii veniţi să simtă că nu‑i locul lor acolo, să
 +
fie incomodaţi.
 +
 
 +
În plus, suntem din ce în ce mai ocupaţi în
 +
viaţa de zi cu zi. Dezvoltăm tipare de socializare
 +
în care noii veniţi în grupul nostru nu prea mai au
 +
loc – şi acestea sunt activităţile obişnuite, cum ar fi
 +
timpul „obişnuit” de petrecut cu familia, activităţi
 +
sportive, timpul de joacă al copiilor, întâlnirile
 +
la cafea. Toate acestea sunt bune şi preţioase, dar
 +
trebuie să avem grijă să ne păzim de atitudinile şi
 +
comportamentul de „club exclusivist” sau de acelea
 +
de felul „socializez doar cu cei de nivelul meu”.
 +
Acestea sunt atitudini păcătoase şi nu au ce căuta
 +
în Grupurile noastre Mici.
 +
 
 +
În consecinţă, toţi trebuie să ne păzim de
 +
tendinţele egoiste de a gravita doar în preajma celor
 +
pe care‑i cunoaştem cel mai bine, de a sta mereu
 +
lângă aceeaşi persoană şi de a vorbi doar despre
 +
lucrurile care ne interesează pe noi doi – fie ele
 +
sporturi, hobiuri, copii, sau orice altceva. Cu timpul,
 +
este foarte comod să te agăţi doar de relaţiile care
 +
te fac să te simţi bine, să te simţi iritat când apare
 +
cineva nou în grup sau chiar să te superi când unul
 +
dintre voi încearcă să spargă tiparele binecunoscute
 +
ale rutinei acceptate de întreg grupul. De fapt, se
 +
întâmplă de multe ori ca credincioşii din biserică
 +
să‑i trateze pe noii veniţi de parcă ar fi nevrednici
 +
de atenţia lor. Rădăcina acestei tendinţe este
 +
concentrarea asupra propriei persoane – pe când
 +
Scriptura ne îndeamnă să îi punem pe ceilalţi mai
 +
presus de noi înşine (Filipeni 2:3).

Revision as of 01:15, 29 August 2008

{{|infoCÂND CREZI CĂ ŢI‑E, ÎN SFÂRŞIT, BINE, NU TE CULCA PE‑O URECHE}}

Sunt sigur că aţi auzit de multe ori expresia: „Fă doar ceea ce‑ţi pică bine, găseşte‑ţi zona de confort.” ... „Care sunt lucrurile care nu te deranjează?” ... „Situaţia aceasta mi‑e cât se poate de familiară şi confortabilă, îmi vine ca o mănuşă.”

Tuturor ne place să ne simţim confortabil, nu‑i aşa? Suntem mânaţi în tot ce facem de dorinţa nestăpânită, adâncă şi universală de a urmări propriul confort. Şi totuşi, sunt multe domenii din viaţa noastră în care Dumnezeu doreşte să nu dăm curs acestei dorinţe fireşti. Este posibil să vi se pară o pretenţie deplasată din partea Lui, dar ştiu din experienţa personală – care include nenumărate confruntări legate de senzaţia de plăcere şi siguranţă pe care mi‑o provoacă lucrurile cu care mă simt confortabil – că aşa stau lucrurile. Grupurile mici reprezintă ocazii excelente în care putem învăţa să „murim” faţă de dorinţele noastre egoiste legate de confortul personal şi să acceptăm transformarea şi provocările pe care Dumnezeu ni le presară pe drum.

Cu mulţi ani în urmă, pastorul nostru a venit într‑o zi să ne anunţe că va schimba strategia de lucru a Grupurilor Mici. De mai bine de un an de zile ne străduisem să îi motivăm şi să îi încurajăm pe membrii Grupului Mic să dezvolte relaţii mai apropiate, mai calde. Am muncit pe brânci şi se vedea un progres real, iar la întâlnirile noastre veneau din ce în ce mai mulţi noi convertiţi. Am descoperit că în viaţa lor aveau loc transformări uimitoare, de care toţi eram încântaţi. Şi acum, pentru că se dorea un altfel de abordare a Grupurilor mici, trebuia să ne reorganizăm. Liderii urmau să‑şi păstreze unii dintre vechii membri şi în „noul grup”, dar lucrurile urmau să se schimbe, cu siguranţă.

Pe vremea aceea, când cineva era împins de la spate să facă ceva ce nu dorea în ruptul capului, noi spuneam aşa: „Schimbarea continuă este statusul nostru permanent, şi aşa va rămâne.” Eu, unul, uram sloganul acesta! Şi, în plus, nici nu‑mi plăcea noua strategie adoptată de pastorul nostru.

Ştiţi cu ce mă confruntam eu? Cu provocările pe care le impunea schimbarea, care erau amplificate de atitudinea mea egoistă şi mândră. Aşa cum vedeam eu lucrurile, era limpede pentru toţi că eu muncisem din greu să institui în grupul meu o atmosferă sănătoasă, şi acum trebuia să renunţ la un rezultat atât de frumos. Lecţia pe care trebuie să o învăţăm aici este următoarea: liderii de Grupuri Mici (dar şi membrii, în egală măsură) pot deveni preocupaţi excesiv de propriile obiective şi îşi pot dezvolta un simţ al proprietăţii exagerat. Putem ajunge să uităm că scopul Grupurilor Mici este acela de a servi la punerea în practică a obiectivelor bisericii locale – şi că adunarea în grupuri mici nu este un scop în sine. Există ţeluri cu mult mai înalte decât „să avem şi noi un Grup Mic”.

Abordarea bisericii noastre faţă de Grupurile Mici s‑a „maturizat” în timp. O parte dintre schimbările pe care le‑am operat au adus provocări serioase asupra zonelor de confort cu care eram obişnuiţi. Chiar lucrurile simple, cum ar fi un accent sporit asupra nevoii de a evangheliza, adăugarea unor noi membri, schimbările la nivel de lideri sau alte schimbări, între membri, pot părea că nu sunt binevenite. Dacă nu au permanent în vedere misiunea bisericii locale, Grupurile Mici se izolează şi devin „mici bisericuţe” cu tendinţe autonome.

Faceţi loc şi pentru alţii!

De cele mai multe ori, Grupurile Mici au o eficienţă maximă în asigurarea unei atmosfere de părtăşie şi de purtare de grijă. Nu e un lucru neobişnuit să fii martorul unor prietenii solide care se leagă în interiorul Grupurilor Mici, mai ales atunci când scopul grupului este acela de a urmări părtăşia descrisă în Cuvânt. Ce poate fi rău în stabilirea unor ţeluri atât de înalte, atât de biblice? Se poate oare spune ‑ în cazul acesta – că ceea ce e prea mult strică? Da, uneori se poate întâmpla şi asta. Chiar părtăşia biblică, atunci când este întreţinută din motivaţii greşite, ne poate ispiti să adoptăm un sistem de priorităţi greşite.

De curând, unul dintre vecinii mei a descoperit că pe covorul lui din camera de zi mărşăluiau regimente întregi de termite, şi mai mult, curtea îi era invadată de ele (vă daţi seama că era chiar curtea vecină cu a mea!). Sper că cei de la dezinsecţie au reuşit să rezolve problema odată pentru totdeauna. Însă oricât de mult m‑ar înspăimânta ideea de a vedea roiuri întregi de furnici zi de zi, gâzele acestea minuscule sunt mult mai periculoase când nu se văd, dar există! O casă invadată de termite poate părea perfect normală, dacă o priveşti din afară, însă se întâmplă că termitele îi atacă structura de rezistenţă.

La fel se poate întâmpla şi cu Grupurile Mici. Aşa cum stăpânul casei trebuie să se păzească de termite, membrii Grupurilor Mici trebuie să aibă grijă să nu cadă în koinonitis, inamicul de moarte al grupurilor mici sănătoase şi al bisericilor sănătoase. Termenul acesta bizar este derivaţia oarecum hilară a termenului koinonia, cel folosit în limba greacă a Noului Testament când se făcea referire la părtăşie, aşa cum este ea prezentată în Scripturi.

Koinonitis este un fel de boală contagioasă care se lipeşte de noi atunci când iubim koinonia prea mult – spre exemplu, atât de mult, încât evităm să mai practicăm evanghelizarea – şi aşa ajungem să devenim egoişti şi preocupaţi doar de persoana şi nevoile noastre. Trebuie să luptăm din toată inima împotriva acestei tendinţe păcătoase. Întotdeauna trebuie să facem loc în inima noastră pentru cei pe care Dumnezeu îi adaugă grupului sau Bisericii Sale, fără să gândim că ne invadează intimitatea sau că ne strică atmosfera la care am muncit atâta. De fapt, Grupurile Mici sunt cel mai bun mediu în care se poate face evanghelizare pentru cei pierduţi şi ucenicizare pentru noii convertiţi.

În Grupurile Mici. V‑am menţionat în capitolul 1 motivaţiile bisericii noastre pentru a le cere tuturor membrilor să facă parte dintr‑un Grup Mic. Aceste aşteptări ale noastre sunt comunicate prin literatura pe care o distribuim în biserică, prin mesajele de la amvon, prin cursurile de membralitate şi prin orice alte mijloace. De aceea încercăm să facem procesul acesta cât mai uşor cu putinţă pentru fiecare nou-venit, pentru a‑l implica în acest aspect al vieţii bisericii. Cu toate acestea, întâlnim mereu unele obstacole, pe care le‑am numit „naturale”.

Imaginează‑ţi cum ar fi să mergi la o întâlnire de Grup Mic pentru prima dată, fără să cunoşti pe nimeni acolo sau poate doar o persoană sau două. Cei mai mulţi sunt intimidaţi de ideea de a intra într‑o încăpere plină de necunoscuţi. Musafirii nu prea ştiu la ce să se aştepte şi nici ce se aşteaptă de la ei. Am aflat despre un tip care credea că la întâlnirile de Grup Mic se poartă cam aceeaşi ţinută ca la biserică, aşa că şi‑a pus hainele de biserică. Imaginaţi‑vă cât de jenat a fost când a observat că ceilalţi participanţi erau îmbrăcaţi lejer, în haine cât se poate de comode.

Orice grup care se întâlneşte de mai multă vreme are tendinţa de a dezvolta o atmosferă proprie, un set de norme general acceptate de membrii grupului (unele chiar bizare, dacă‑mi permiteţi să adaug) – au chiar un „dialect local”, anume ritualuri legate de ... servirea mâncării, glume pe care le înţeleg doar ei sau reguli interne în ceea ce priveşte stabilirea orarului de funcţionare (de exemplu, ora de începere, care poate fi 7:00 p.m. ora standard, poate fi echivalentul a 7:20 ora standard a Grupului meu Mic). Este atât de uşor pentru noii veniţi să simtă că nu‑i locul lor acolo, să fie incomodaţi.

În plus, suntem din ce în ce mai ocupaţi în viaţa de zi cu zi. Dezvoltăm tipare de socializare în care noii veniţi în grupul nostru nu prea mai au loc – şi acestea sunt activităţile obişnuite, cum ar fi timpul „obişnuit” de petrecut cu familia, activităţi sportive, timpul de joacă al copiilor, întâlnirile la cafea. Toate acestea sunt bune şi preţioase, dar trebuie să avem grijă să ne păzim de atitudinile şi comportamentul de „club exclusivist” sau de acelea de felul „socializez doar cu cei de nivelul meu”. Acestea sunt atitudini păcătoase şi nu au ce căuta în Grupurile noastre Mici.

În consecinţă, toţi trebuie să ne păzim de tendinţele egoiste de a gravita doar în preajma celor pe care‑i cunoaştem cel mai bine, de a sta mereu lângă aceeaşi persoană şi de a vorbi doar despre lucrurile care ne interesează pe noi doi – fie ele sporturi, hobiuri, copii, sau orice altceva. Cu timpul, este foarte comod să te agăţi doar de relaţiile care te fac să te simţi bine, să te simţi iritat când apare cineva nou în grup sau chiar să te superi când unul dintre voi încearcă să spargă tiparele binecunoscute ale rutinei acceptate de întreg grupul. De fapt, se întâmplă de multe ori ca credincioşii din biserică să‑i trateze pe noii veniţi de parcă ar fi nevrednici de atenţia lor. Rădăcina acestei tendinţe este concentrarea asupra propriei persoane – pe când Scriptura ne îndeamnă să îi punem pe ceilalţi mai presus de noi înşine (Filipeni 2:3).

Navigation
Volunteer Tools
Other Wikis
Toolbox